Blogul lui Geaxi

Cadou de plecare de la niponi. O sa pun un mileu pe ea si o sa o asez langa plasma aia noua. Spargem zidu baiazidu!

Ce faceti bai bulangiilor? Va salut cu respect din Japonia. am intreles ca va cam fost dor de tine. Mihnea mi-a transmis ca am primit in vila de la cazasu’ 300 de scrisori de la fani si fane (salut stefi!) care ma rugau sa revin pe blog. Sa stiti ca si eu consider in consideratie ca am lipstit destul de mult de pe blog. Mi-a fost si mie dor de geaxi, cel care eram anu trecut. Plang sa-mi bag. Nu injur acum ca nu e frumos sa injuri in Japan. Cultura lor  nu permite penetrarea aerului cu unde sonore tendentioase. Asta o stiu de la maestrul si mentorul meu shotokan de aici, Bagabany Labayatu. Mare om, mare caracter. Sunt aici de pe 1 mai si imi place foarte mult. Azi e ultima zi de cazare la Templul Heanz, unde stau de la inceput. Cel mai tare loc unde am stat vreodata. O sa povestesc de el intr-un post anterior astuia. Am de scris multe si nevrute. Ca sa va faceti o idee cum era templul, pot sa zic ca stateam la etajul 3 si aveam vedere atat la ocean cat si la padure. IN-KRE-DIBI-L!!! Nu iti dai seama daca esti la munte sau la mare. Va dati seama ce era daca stateam la mansarda! WUOW! Bengos tare. Cu ajutorul lui bagabany labayatu am reusit sa stau aici. El e omu meu. Il salut cu ocazia asta. Kveoja Kveoja bagabany! Ce sa nu neo mai lungim atata, in concluzie mi-a fost dor de voi toti (si toate, ca nu sunt misogin, cu toate ca sunt uneori)! Vreau sa va anunt ca pe data de 18 iunie GAEXI vine acasa baaaaaaaaaaaa! Sa se zgudie pamantul, sa tremure copacii, sa creasca iarba si flora, sa cada zidurile, sa se rupa cerul si cel mai important,  SA RUPEM BARIERELE SI SA EVADAM! Vin inapoi ma! Ma intorc la ai mei bajeti. La brigada mea! La fratii mei, la dujmanii mei, la mama, la tata, la mamaia, la tataia. Fac cinste cu 60 de canistre de sake care e cea mai tare alcoolizata beutura baubila bauta botabil vreodata. Eu ii zic 4B. Sper ca manjii mei din haita sa-mi organizeze o petrecere la fel de tare ca prima, pentru ca sa fim seriosi, petrecerea aia de atunci cand am revenit din italia nu va fi intrecuta niciodata. Poate doar cand o sa mor. Daca o sa mor vreodata. Zic asta pentru ca atunci cand o sa mor, lumea vreau sa petreaca. Sa se bucure. Dujmanii sa planga ca mor, iar tovarasii mei sa petreaca.

Sunt Gexi si sunt bine! RESPECT!

p.s. Pentru cei care mai vreti sake si pentru acasa, trimetemeti un mail la geaximarius@yahoo.com. daca sunt online puteti sa dati si buzz.

p.s. 2 Ajung pe 18 iunie la ora 20:20, in portul Agigea. Vin cu barca mea pneumatica cu 4 vele.